Regulamentul rutier (legislatie actuala)

Sectiunea 3: sanctiuni contraventionale complementare

Subsectiunea 1: aplicarea punctelor de penalizare

Art. 204.
  1. Când pentru fapta săvârşită legea prevede şi aplicarea punctelor de penalizare, agentul constatator are obligaţia să le înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
  2. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se trimite, în cel mult două zile lucrătoare de la data întocmirii acestuia, la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta.
Art. 205.

Punctele de penalizare se înscriu în evidenţa conducătorilor de autovehicule sau tramvaie de către serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta.

Art. 206.

Când instanţa competentă, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta radiază din evidenţă punctele de penalizare aplicate.

Art. 207.

Când un conducător de autovehicule, posesor al unui permis de conducere eliberat de către o autoritate străină, săvârşeşte o faptă pentru care legea prevede şi aplicarea punctelor de penalizare, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se trimite poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, pentru informarea autorităţii statului care a emis permisul de conducere.

Art. 208.

Titularul permisului de conducere, la cerere, are dreptul să obţină, personal, la sediul poliţiei rutiere din judeţul care îl are în evidenţă, informaţii cu privire la numărul de puncte de penalizare ce i-au fost aplicate.

Subsectiunea 2: suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie

Art. 209.
  1. La cumulul a cel puţin 15 puncte de penalizare, serviciul poliţiei rutiere din judeţul care are în evidenţă conducătorul de autovehicul comunică acestuia, în scris, în termen de 10 zile de la data înregistrării în evidenţă a ultimelor puncte de penalizare, sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, precum şi obligaţia de a se prezenta la sediul poliţiei rutiere, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, pentru a preda permisul de conducere.
  2. Titularul permisului de conducere are dreptul de a conduce autovehicule de la data cumulării celor 15 puncte de penalizare şi până la data expirării termenului când avea obligaţia de a preda permisul de conducere sau, după caz, până la data predării permisului de conducere.
  3. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule operează în ziua următoare celei în care a fost predat permisul de conducere sau, după caz, a expirat termenul de predare a acestuia.
  4. În cazul în care titularul permisului de conducere nu se prezintă la poliţie în termenul prevăzut la alin. (1), perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule se majorează, de drept, cu 30 de zile.
  5. În situaţia în care titularul permisului de conducere face dovada imposibilităţii prezentării la poliţie în termenul de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule dispusă potrivit alin. (4) se anulează.
Art. 210.
  1. În situaţia în care conducătorul de autovehicul săvârşeşte o faptă pentru care, potrivit legii, se reţine permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie, sancţiunea contravenţională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.
  2. Când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulaţie, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancţiunii contravenţionale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
Art. 211.

În cazul în care titularului permisului de conducere i s-a interzis să ocupe o funcţie sau profesie care are legătură cu dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie, potrivit art. 112 lit. c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şeful serviciului poliţiei rutiere care funcţionează pe teritoriul de competenţă al autorităţii care a luat măsura de siguranţă dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie pe durata cât operează măsura de siguranţă.

Art. 212.
  1. Permisul de conducere eliberat de o autoritate străină, reţinut ca urmare a încălcării de către titular a unei norme rutiere pentru care legea prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi pentru care s-a eliberat dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie, împreună cu o copie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei se trimit poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în termen de 15 zile de la aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare.
  2. Când dovada înlocuitoare este eliberată fără drept de circulaţie, permisul de conducere şi copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei se trimit unităţii de poliţie prevăzute la alin. (1) în cel mult o zi lucrătoare de la data constatării faptei.
  3. Până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină poate solicita ca, până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, documentul să fie păstrat la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta, pentru a-i fi restituit. Despre această posibilitate titularul permisului de conducere va fi informat odată cu comunicarea suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Art. 213.
  1. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi în cazul în care titularul permisului de conducere eliberat de către autoritatea competentă din România a săvârşit o faptă pe teritoriul altui stat, iar autoritatea statului respectiv a dispus, prin hotărâre, o astfel de măsură.
  2. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se aplică pe teritoriul României numai dacă pentru fapta săvârşită legislaţia rutieră românească prevede o astfel de măsură.
  3. Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe teritoriul României nu poate fi mai mare decât cea prevăzută de legislaţia rutieră românească pentru o faptă asemănătoare.
  4. Pentru stabilirea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se ia în considerare, obligatoriu, perioada cât titularul permisului de conducere nu a avut drept de circulaţie pe teritoriul statului care a emis o astfel de decizie.
Art. 214.
  1. În cazul săvârşirii a două sau a mai multor contravenţii care atrag şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce, constatate prin acelaşi proces-verbal, perioada de suspendare se calculează prin însumarea perioadelor prevăzute pentru fiecare faptă, fără ca aceasta să depăşească 90 de zile.
  2. Când o persoană căreia i-a fost reţinut permisul de conducere pentru o faptă prevăzută cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce săvârşeşte, în perioada în care are drept de circulaţie, o nouă contravenţie pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce, se aplică distinct perioade de suspendare pentru fiecare contravenţie.

Subsectiunea 3: confiscarea bunurilor

Art. 215.
  1. Mijloacele speciale de avertizare luminoase şi sonore, precum şi dispozitivele care perturbă funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului confiscate, în condiţiile legii, se predau la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta.
  2. Plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare confiscate în condiţiile legii se predau la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta pentru a fi trimise autorităţii competente care le-a eliberat.
  3. Vehiculele cu tracţiune animală confiscate în condiţiile legii se predau autorităţilor administraţiei publice locale, pe bază de proces-verbal, în vederea transmiterii acestora spre valorificare, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 98/1999, republicată.

Subsectiunea 4: imobilizarea vehiculului

Art. 216.
  1. Imobilizarea unui vehicul se dispune şi se efectuează de către poliţia rutieră, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
  2. Imobilizarea se face în prezenţa unui martor asistent, prin folosirea, în interiorul sau în exteriorul vehiculului, a unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare, care se consemnează în procesul-verbal de constatare a faptei pentru care s-a dispus măsura.
  3. În lipsa unui martor asistent poliţistul rutier precizează motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
  4. Imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staţionarea este interzisă.
Art. 217.
  1. Atunci când se impune imobilizarea, în condiţiile legii, a unui vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase, poliţistul rutier este obligat să anunţe, de îndată, unitatea de poliţie din care face parte pentru a se stabili, împreună cu unităţile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, destinaţia finală pentru parcarea autovehiculului.
  2. Imobilizarea unui vehicul care efectuează transport de mărfuri sau produse periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite se dispune de către poliţia rutieră, în condiţiile stabilite împreună cu reprezentanţii autorităţilor cu atribuţii în domeniu.
Art. 218.

Revocarea imobilizării se dispune:

  1. de către poliţistul rutier care a dispus-o, dacă este prezent, iar motivele pentru care a fost dispusă au încetat;
  2. de către şeful serviciului poliţiei rutiere din care face parte agentul constatator, dacă motivele pentru care a fost dispusă măsura au încetat;
  3. de către procuror sau de instanţa de judecată, atunci când vehiculul a făcut obiectul unei infracţiuni.