Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a hotărât luni, ca urmare a unui recurs în interesul legii, că rudele șoferului vinovat de producerea unui accident pot primi despăgubiri din partea asigurătorului de răspundere civilă auto (RCA). Despăgubirea nu se acordă, însă, în orice condiții.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis, printr-o hotărâre pronunțată luni, că un asigurător RCA este obligat să acorde despăgubiri rudelor unui șofer vinovat de producerea unui accident. Cu o condiție însă: soțul/soția sau persoanele care se află în întreținerea proprietarului sau a șoferului mașinii asigurate să fi fost victime directe ale evenimentului rutier și să fi suferit vătămări corporale în urma acestuia.
Cu alte cuvinte, potrivit avocatnet.ro, aceștia nu pot solicita despăgubiri de ordin moral, doar în calitate de rude ale șoferului, ci doar dacă s-au aflat în mașină la momentul producerii accidentului și au suferit vătămări corporale, fiind și ele victime directe ale incidentului rutier.
Asigurătorul de răspundere civilă auto (RCA) este obligat, conform Legii nr. 136/1995, să acorde despăgubiri atât persoanelor aflate în afara mașinii care a produs accidentul, cât și persoanelor din mașină, cu excepția șoferului.
În ceea ce privește rudele șoferului care a produs accidentul rutier, conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, „pot primi despăgubiri soțul, soția sau persoanele aflate în întreținerea proprietarului sau conducătorului auto vinovat, cu condiția ca persoanele respective să fi fost ele însele vătămate/decedate în accident, deci să fi fost victime directe ale accidentului.”
Decizia instanței supreme vine după ce Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba-Iulia solicitase, printr-un recurs în interesul legii, pronunțarea unei hotărâri prin care să se asigure interpretarea unitară a dispozițiilor legale în materie, în condițiile în care instanțele le aplicau diferit.
Decizia luată de judecătorii instanței supreme urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, moment în care hotărârea va deveni obligatorie pentru toate instanțele din țară.
Problema ce formează obiectul recursului în interesul legii era soluționată diferit de către instanțele judecătorești, constatându-se existența a două orientări jurisprudențiale.
În cadrul primei opinii, instanțele considerau că membrii familiei șoferului vinovat de producerea unui accident nu au dreptul să primească despăgubiri de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie ca urmare a rănirii sau a decesului acestuia. Se aprecia, astfel, că membrii familiei nu pot fi considerați terțe persoane vătămate.
Potrivit acestor instanțe, rudele șoferului vinovat nu sunt îndreptățite să beneficieze de despăgubiri de la asigurătorul RCA după decesul acestuia decât în situația în care membrii familiei asiguratului erau vătămați corporal, fie că fuseseră pasageri în vehicul, fie că se aflaseră în afara acestuia, însă aceste daune erau acordate pentru vătămarea corporală sau decesul lor şi nu pentru vătămarea sau decesul asiguratului vinovat de accident, rudă cu ei.
În a doua abordare însă, alte instanțe, în situații similare, au apreciat că membrii familiei șoferului vinovat de accident pot primi despăgubiri, ei fiind considerați terțe persoane vătămate.
Conform acestor instanțe, plata despăgubirilor nu depinde în nicio măsură de locul în care s-a produs accidentul sau de faptul că de vină a fost conducătorul auto. Cu alte cuvinte, asigurătorul RCA poate acorda familiei șoferului vinovat despăgubiri pentru daunele morale sau materiale în condițiile în care paguba își are cauza în accidentul produs prin intermediul mașinii asigurate.
Procurorul general al României, Tiberiu Nițu, consideră că primul punct de vedere este în acord cu litera și spiritul legii. El a arătat că asigurătorul nu datorează despăgubiri în caz de vătămare a sănătății sau de moarte în accident a asiguratului și nici pentru avarierea sau distrugerea mașinii. Șoferul este exclus de pe lista celor care pot primi despăgubiri, iar acesta și rudele lui nu pot obține de la asigurător repararea pagubei.
„În măsura în care nu există o răspundere a asiguratului ori a persoanei cuprinse în asigurare, cu excepția situațiilor în care persoana responsabilă de accident a rămas neidentificată, nu există o obligație a asigurătorului de plăti indemnizația de asigurare. Obligația asigurătorului este condiționată de posibilitatea atragerii răspunderii civile a asiguratului sau a persoanei cuprinse în asigurare”, mai menționează Tiberiu Nițu în recursul în interesul legii.