Deşi cu toţii am învăţat la şcoala auto să tragem frâna de mâna, ori de câte ori staţionăm, de cele mai multe ori, e suficient să lăsăm maşina în treapta I sau a II-a de viteză, dacă drumul este orizontal.
Dacă parcăm pe un drum în pantă, e bine să „proptim” roţile din faţă în bordură (dacă staţionăm la vale, pe partea dreapta a drumului, e suficient să lăsăm roţile bracate spre dreapta, de exemplu), această manevră fiind suficientă pentru a asigura vehiculul. Dacă nu există borduri şi trebuie să staţionăm în pantă, suntem nevoiţi să folosim frâna de parcare, dar este bine să lăsăm şi schimbătorul de viteze în treapta I sau a II-a, că măsură suplimentară.
Când plecăm din loc, dacă maşina nu are un sistem de avertizare, este posibil să „uităm” frâna de mâna „trasă”! Acest lucru va duce la uzura exagerată a plăcuţelor sau saboţilor de la roţile din spate. De obicei, acest lucru duce la un miros de încins, care seamănă cu cel pe care îl produce ambreiajul care patinează.
Iarna, este indicat să nu folosiţi frâna de mâna, este posibil ca în zone umede, noaptea, să se ajungă la îngheţ şi sistemul mecanic al frânei de mână să îngheţe (cablu, pârghii, etc.), caz în care nu mai puteţi pleca din loc.